Tărâmuri Transilvane

Continuitatea școlii clujene

„Iulia Cosman duce mai departe spiritul școlii clujene de pictură, întărindu-i nu numai vechimea, ci și stabilitatea, continuitatea și, de ce nu, strălucirea.”

Dialogul om–natură

„„Tărâmuri Transilvane” este în același timp un imn închinat naturii și, deopotrivă, este și un imn închinat dialogului permanent om–natură, în tonuri modelate armonios, lumini blânde, rafinament și delicatețe prin pensulări măiestre, abile; o manieră personală care impune și place.”

Finețe și delicatețe

„Ieri am stat și m-am gândit mult. Azi-noapte m-am pus pe citit; căldura mi-a permis lucrul ăsta. Cele două lucrări m-au apropiat foarte, foarte mult de Berthe Morisot. Este extraordinar să găsești corespondențe, să găsești atâta delicatețe și atâta finețe în arta Iuliei Cosman.”

O formulă artistică proprie

„Ceea ce este remarcabil și evident pentru un ochi mai cunoscător este faptul că a introspectat tehnici diferite de-a lungul timpului și s-a contaminat cu parte dintre ele, astfel încât din toată alchimia aceasta a rezultat o rețetă proprie. Este evident o iubitoare de Van Gogh; se vede cu ochiul liber în câteva dintre lucrările prezente astăzi aici. Dar nu numai Van Gogh. Influențele pe care le-a primit mai degrabă în școala pe care o urmează acum și în cele pe care le-a urmat ulterior Universității de Artă și Design au amprentat-o cu siguranță.”

Peisajele de iarnă

„Dacă în peisajele de vară nu se sfiește să abordeze o cromatică mai febrilă, mai puternică — nu neapărat violentă, bine temperată, dar mai aproape de fovism —, în peisajele hibernale se depărtează de această expresie și vine într-o cromatică mai reținută. Toate peisajele hibernale își trădează propria feminitate. Sunt atât de gingașe, de subtile, de feminine lucrările ei, încât, fără să te uiți la semnătură, știi că au fost pictate de o femeie și nu de un bărbat. Extrem de interesant.”

Perspectivă și rigoarea desenului

„Mai departe, dacă ar fi să iau lucrare de lucrare, aș putea să developez CV-ul ei și tot acest parcurs al devenirii sale. Să dau un exemplu la întâmplare: există acel peisaj cu drumul mărginit de împrejmuiri, unde se vede ochiul de arhitect caracteristic designerului, unde proporția este ceva din care nu ai voie să ieși. Construcția perspectivei este ceva făcut ca la carte, absolut impecabil, și rigoarea desenului este pusă și mai mult în valoare de acești doi factori. După care te joci cu cromatica astfel încât să nu-L mânii pe Dumnezeu, dar, în același timp, să poți să-ți developezi propriile trăiri interioare. Pentru că, până la urmă, artistul complet nu este altceva decât un mic vrăjitor care descompune universul exterior și îl recompune după propriile reguli, făcându-l recognoscibil pentru noi, dar, în același timp, într-un fel sută la sută personal. Unii artiști reușesc să-și creeze un stil atât de personal, încât sunt recunoscuți cu mare ușurință de la foarte mare distanță.”

Maturitate artistică

„Am avut impresia, la una dintre lucrări, că s-a oprit puțin peste [termen neclar în înregistrare] și eu cred că a fost o premeditare de bun augur acolo. Este foarte greu să hotărăști când te oprești. Imaginați-vă că toți suntem compozitori astăzi și încercăm să facem cel mai frumos cântec de care suntem în stare. Când te oprești? Poți să nu te oprești toată viața, să nu fie gata. Același lucru este și în pictură. Este foarte greu de ales momentul în care spui: „Gata. Orice fac de aici înainte s-ar putea să strice frumosul, creația pe care tocmai am împlinit-o.” Iulia știe să se oprească acolo unde lucrurile sunt în echilibrul convenabil ei, interiorului ei, caracterului ei artistic, dimensiunii ei sufletești și artistice. Știe să se oprească în punctul în care decretează: „Gata, am terminat. Pun semnătura și am închis lucrarea aceasta. Mă apuc de altceva.””

Emoția din fiecare lucrare

„Și de ce v-am spus aceasta? Pentru că, în accepțiunea mea, Iulia Cosman nu face parte din această categorie. Fiecare lucrare a sa transmite emoție. Și aici nu vorbim neapărat despre tehnica de realizare, ci despre ceea ce înțelege ea prin pictură.”

A privi și a vedea

„Bineînțeles, am început să privesc. Privind lucrările dânsei, am fost în primă etapă acaparat de cromatica surprinzător de rafinată și de profunzimea detaliilor, care, la început, m-au dus cu gândul la arta fotografică. Însă, după o vreme, mi-am dat seama că aceste tablouri nu trebuie doar privite, ci trebuie văzute cu ochii sufletului. Aceste lucrări trebuie simțite.”

Cartografiere spirituală

„Ea retrăiește în chip lăuntric cele mai frumoase și mai vibrante manifestări ale naturii. Există aici, aș spune, un permanent exercițiu de afectivitate artistică, prin care reușește o cartografiere spirituală a tărâmurilor transilvane. Așa văd eu. Aceste tărâmuri transilvane au devenit pentru ea un areal celest de coabitare sufletească. Ea se regăsește acolo, pentru că principala sa preocupare artistică este găsirea unei armonii perfecte și, bineînțeles, depășirea limitei cunoașterii experimentale, perceptibile.”

Un balsam pentru lumea contemporană

„Într-o lume în care trăim astăzi, dominată de pragmatism, de digitalizare forțată, într-un spațiu haotic, birocratizat și, aș spune eu, în cele din urmă alienat, creația artistică a Iuliei Cosman este un adevărat pansament, un adevărat balsam menit să acopere și să vindece aceste răni ascunse ale societății noastre contemporane, lipsite, în cele mai multe cazuri, de empatie.”

Spiritualitate românească

„Așadar, concluzionând, dincolo de talentul său incontestabil, dincolo de uluitorul rafinament artistic, Iulia Cosman, prin peisajele sale transilvane, devine și rămâne o admirabilă continuatoare de spiritualitate românească. Felicitări, Iulia!”